Street
‘…dar ma apasa ceva-n mine cand ma confrunt cu imaginea ca sunt efectiv singura. Pana acum doua saptamani imi umplea viata, acum, acum totul seamana cu o strada goala, linistita, intunecata. Nu mai canta nimeni si nimeni nu mai rade, o strada retrasa de la o periferie de oras mare. Murdara, plina de gunoaie, cu blocuri inalte si pline de graffiti, cu geamurile sparte si cu vantul care sa le miste dintr-o parte-n alta si sa le tranteasca.
Nu se mai aud nici caini si nici pisici care sa miorlaie si latre la luna si nici luna nu se mai vede. Ocazional mai trece cate un elicopter pe deasupra, dar si acela pleaca repede. Ocazional se mai deschide o lumina, la o ferestreasa inca-nchisa, dar se stinge repede la loc. Ocazional se mai aprinde un felinar, dar si el palpaie de doua ori s-apoi bezna...’
Mai infricosator decat o strada aglomerata, plina de straini este o strada complet goala, intunecata, cu bataile propriei inimi pe post de pasi de companie.
Din pacate, ne purtam strada fara sa avem vreun marcaj, fara sa stim daca mergem sau nu pe contrasens.
Si totusi..parca prefer o straduta linistita decat un bulevard uman.