Indescifrabile sentimente
Indescifrabile sentimente
Toata lumea se chinuie sa afle unde a fost trimis, la ce liceu va invata sau toata lumea se chinuie sa se dea mare cu locul unde a fost trimis. Eu nu fac asta. Nu ma intereseaza unde m-a trimis un ‘drac gol’, poate pentru ca edu nu merge si pentru mine.
M-a tradat. Si eu sunt proasta ca sufar in urma tradarii. A renuntat la pastilele de filozofie si nu stiu cat este adevarat, dar de pe margine pare doar o simpla umbra materialista, poate ca asa sunt si eu. Imi vine sa plang gandindu-ma la asta. Nu mai sunt in lista de prieteni pe hi5, but I give a shit about that list. Am pierdut un prieten, dar am castigat o alta umbra.
Stiam ca asa se va intampla intr-o zi. Si e doar vina mea pentru ca am abandonat-o, am uitat, cu finalul anului si cu teze sa mai vorbim si cred ca asta a fost greseala. Incerc sa ma fortez, sa ma conving, ca nu sunt eu singura vinovata. Dar nu prea-mi iese. Ma simt tradata si abandonata. Ca si cum universul se sfarseste deasupra capului meu.
Scutiti-ma de regrete si de mila, nu am nevoie de asa ceva. Imi caut coltul de lume, locul unde sa fiu doar cu ceea ce eu accept si iubesc, tot timpul l-am cautat. Cred ca este singura constanta a vietii mele: cautarea. Nu pictorul, caci si el m-a abandonat, nu ei, pentru ca m-am indoit de relatiile lor pentru o vreme, ci cautarea coltului meu de lume.
As vrea sa nu ma mai simt prost. Mi-e teama ca daca ma duc la o plimbare, o sa ma calce o masina, caci multe au atentat la viata mea cu ajutorul meu. . . God, are you there? It’s me, your stupid daughter. Si m-am indoit si de tine. M-am indoit de toti.
